Una dintre cele mai mari confuzii in randul oamenilor care nu au studii juridice este legata de contractele verbale. Sunt ele valabile? Raspunsul scurt: de cele mai multe ori, DA — dar exista o capcana care le face aproape inutile in practica.
Principiul libertatii formei
Codul Civil roman consacra, prin art. 1178, principiul libertatii formei: un contract se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor, daca legea nu impune o anumita formalitate. Cu alte cuvinte, majoritatea contractelor — inclusiv inchirierea, imprumutul sau prestarile de servicii — sunt valabile chiar si verbal.
Capcana: problema probei
Aici intervine partea critica. Un contract poate fi valabil, dar daca apare un litigiu, trebuie sa il poti dovedi. Conform art. 309 din Codul de procedura civila, actele juridice cu o valoare mai mare de 250 de lei nu pot fi dovedite cu martori.
Concret: ai inchiriat un apartament "pe cuvant", iar chiriasul nu plateste? Ai imprumutat 5.000 de lei verbal, iar prietenul "nu mai tine minte"? In lipsa unui document scris, esti intr-o pozitie foarte slaba in instanta, chiar daca contractul a fost valabil.
Cand legea cere obligatoriu forma scrisa sau notariala
Pentru anumite contracte, forma scrisa sau autentica (notariala) este obligatorie chiar pentru validitate. Cele mai importante exemple:
- Vanzarea unui teren sau a unei locuinte — necesita forma autentica la notar;
- Donatiile — de regula, forma autentica;
- Contractele de ipoteca.
Pentru contractele uzuale dintre persoane fizice (inchiriere, imprumut, prestari servicii), forma scrisa nu este o conditie de validitate, dar este esentiala ca dovada.